Ziarul “CORIDOR” – FJŞC

Deşi s-ar părea că s-au încheiat sărbătorile de iarnă, uite că luna februarie s-a făcut remarcată prin populara sărbătoare care îşi are originile încă în vremurile străvechi – Ziua Sfântului Valentin.
Dedicată tuturor celor care se iubec, această zi cu adevărat poartă un mesaj profund, dar neînţeles pentru
mulţi dintre noi. Şi nu întâmplător spun acest lucru, fiindcă forfota din magazine şi agitaţia tuturor celor care aşteaptă o singură zi din an pentru a înscena „piesa” fericirii, pentru a-şi face daruri şi pentru a rămâne mai apoi în aşteptarea ei, îmi crează sentimentul „superficialităţii”!?
Probabil că asta e firea omului modern, de a-şi croi fericirea, buna dispoziţie doar de sărbători şi, nicidecum în afara lor.
Poate asta e şi cauza de ce am început să facem sărbători din nimic. Da, am devenit
mai închişi, mai indiferenţi şi chiar mai înrăiţi, fiindcă în agonisire de materii am uitat că zâmbetul sincer, vorba dulce care, de fapt, nu costă nimic, pot aduce zi de zi „sărbătoarea dragostei” în casele nostre.
Acum, totuşi, stau şi mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu noi, dacă nu ar mai fi existat şi o asemenea zi… Ar fi oare dispărut dragostea de pe pământ?
Aşadar, iubiţi-vă, iubiţi-vă şi dăruiţi iubire în fiecare zi fără a o transforma
într-o zi specială marcată cu roşu în calendar,
fiindcă pagina cade, dar iubirea trebuie să dăinuiasca veşnic…

Dorina COJOCARU

În săptămâna 4 – 9 februarie 2007, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe
ale Comunicării (FJŞC) a fost gazda unei vizite deosebite. Domnul Jean Lemaître, profesor la IHECS/Bruxelles (Institutul de Studii Înalte în Comunicare socială), coordonator pedagogic al DESS în Comunicare şi Afaceri Europene (ciclul III), a venit la Chişinău pentru iniţierea unei colaborări
dintre IHECS şi FJŞC a USM.
Am profitat de aflarea dlui Jean Lemaître în R. Moldova şi i-am solicitat
un interviu. Vi-l propunem în continuare
cu multă plăcere.
- Care este scopul vizitei Dstră în Moldova şi pentru cât timp vă veţi afla la Chişinău?
- Vizita mea rezultă dintr-un acord de cooperare dintre Guvernul moldovenesc
şi Comunitatea franceză din Belgia. Obiectivul nostru comun este de a stabili o primă misiune de schimburi
pedagogice cu FJŞC de la Chişinău.
Sarcina mea a fost dublă. Pe de o parte, am ţinut un curs în faţa studenţilor
anului III de la specialităţile Jurnalism şi Comunicare, în special în domeniul afacerilor europene. Pe de altă parte, în jumătatea a doua a zilei, împreună cu decanul facultăţii, dl C. Marin, am multiplicat contactele şi discuţiile cu scopul de a da, în anii următori, noi elanuri acestei cooperări
pedagogice iniţiate între FJŞC şi IHECS.
- Prezentaţi-ne, în câteva fraze, IHECS.
- IHECS este Institutul de Studii Înalte în Comunicare Socială situat la Bruxelles. Este un institut de studii superioare,
echivalent cu nivelul universitar.
La IHECS îşi fac studiile în jur de 1000 de studenţi, la care se adaugă
aproximativ 100 de studenţi care urmează cele patru DESS (diplome superioare de specializare, o formă de instruire postuniversitară cu durata de un an). Două dintre cele patru forme DESS vizează în mod direct disciplinele
europene: DESS în Comunicare şi Afaceri Europene şi DESS în Jurnalism
european.
- Specialiştii formaţi la IHECS îşi găsesc uşor un loc de muncă?
- În calitatea sa de şcoală de comunicare
aplicată, IHECS oferă un avantaj
în comparaţie cu facultăţile universitare.
Tinerii noştri licenţiaţi ştiu să folosească camera, să facă montaje radio, să organizeze un ziar şi să creeze
un site Internet. În cadrul DESS pe care îl coordonez – Comunicare şi Afaceri Europene – se insistă mult asupra legăturii dintre chestiunile tehnice
de comunicare şi cele de analiză politică. Această metodă „încrucişată” de lucru – or, noi formăm comunicatori
care înţeleg politica europeană şi politicieni care ştiu să comunice – corespunde
cererii pieţei de muncă din Europa. Chiar dacă concurenţa este dură, tinerii bine instruiţi şi cunoscători
ai limbilor străine, au posibilităţi reale de angajare. Aproximativ 90% dintre studenţii formaţi la IHECS au un serviciu calificat.
- Care sunt, în opinia Dvs., avantajele
şi/sau dezavantajele Procesului de la Bologna?
- Avantajul PB, constă într-o mai bună lizibilitate a studiilor efectuate în universităţile care implementează, ca cele din R. Moldova, această reformă.
Problema, pentru o ţară cum este Belgia, este că anul 5 de studii, adică Master 2, va fi considerabil mai puţin finanţat de către puterile publice. Ceea ce este un lucru regretabil, în opinia mea, deoarece numai puterile publice
pot garanta egalitatea cetăţenilor în ceea ce priveşte serviciile esenţiale.
Şcolile trebuie să rămână a fi nişte structuri culturale şi nu pot să alunece
spre proiecte din ce în ce mai mult marcate de economie.
- Ce cunoşteaţi despre ţara noastră
înaintea acestei călătorii?
- Din păcate, foarte puţin. Ştiam că vorbiţi româneşte, că aveţi vin foarte bun şi că există un conflict în Transnistria.
De asemenea, ştiam despre faptul că multe tinere din Moldova sunt traficate şi obligate să se prostitueze
în străinătate.
- Ce v-a şocat şi/sau impresionat cel mai mult în Moldova?
- În câteva fraze este dificil să spun. Oraşul este sărac, ştiam acest lucru. Dar mi s-a părut foarte curat. M-a frapat
numărul de maşini foarte scumpe şi m-am întrebat cum poţi să întreţii în mod onest o astfel de maşină. Am cunoscut
mai bine realităţile politice din ţara dvs. Astfel, am aflat că un partid comunist a revenit la putere în urma unor alegeri democratice. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult au fost studenţii
pe care i-am întâlnit la cursurile pe care le-am dat. sunt nişte tineri cu o cultură generală vastă, cu talente lingvistice,
capacitate de analiză, dar mai ales cu o manieră de a pune întrebări foarte directe şi concrete.
- Care este gradul de „vizibilitate” al R. Moldova în „satul european”?
- Cred că vizibilitatea este slabă. Am citit Planul de Acţiuni RM – UE, decis de comun acord în concordanţă cu Noua Politică de Vecinătate a UE. Anumite puncte din acest plan mă irită ca cetăţean al unui stat membru al UE. Moldovei i se cere să copieze sistemul economic al UE, să se alinieze tuturor standardelor. Tonul UE folosit în relaţia
cu RM mi se pare neadecvat. Pentru
mine, principala bogăţie a Europei, este respectul pentru diversităţile sale. Între ţări, relaţiile de cooperare trebuie
să se stabilească în baza respectului reciproc, şi nu de pe poziţii de superior – subaltern.
- Care este diferenţa dintre studenţii„europeni” şi cei moldoveni, pe care i-aţi cunoscut în timpul acestei vizite?
- Dacă facem abstracţie de limbă, nu am văzut nicio diferenţă. Studenţii
dvs. sunt la fel de entuziaşti ca şi ai noştri. Un lucru însă m-a amuzat. Când profesorul intră în sală, studenţii
voştri se ridică în picioare, ceea ce denotă, bineînţeles, respect şi politeţe din partea lor. După revoltele studenţeşti
din Franţa, anul 1968, la noi nu se mai practică acest frumos obicei.
- Se pot forma (instrui) jurnalişti europeni la Chişinău?
- Da, cu siguranţă. Ar fi două abordări
în acest sens. Prima: să se permită câtorva jurnalişti moldoveni să devină corespondenţi europeni la Bruxelles. Dar acest lucru costă foarte mult. A doua (pe care o consider mai importantă):
încurajarea tinerilor jurnalişti moldoveni să scrie mai mult şi mai profund despre afacerile europene acolo unde lucrează, la Chişinău sau în alte zone ale ţării. Pentru că Europa
suferă astăzi de existenţa unui abis între „elite” şi popoare. Încurajarea jurnaliştilor locali să-i facă Europei loc în rubricile lor, reprezintă un mijloc de articulare a dimensiunii instituţionale a Europei cu realităţile sale concrete trăite de către locuitori şi cetăţeni.
- Vă mulţumim pentru interviu şi vă mai aşteptăm la Chişinău!

Aneta GONŢA

Ion Surdu
Data naşterii: 18.03.1986
Zodia: Peşte
Hobby: Internet, mass-media şi sport
Caracteristici: Calm, tăcut, subtil.

Alexandru Luca
Data Naşterii: 3.11.1985
Zodia: Scorpion
Hobby: fotbal, lirica
Caracteristici: Romantic, vorbăreţ, comic,
energic.

1. Ce v-a unit şi ce vă uneşte?
Ion Surdu (I.S.) Interesul comun, prietenie şi viziuni, mai mult sau mai puţin, comune.
George Iosip (G.I.) Ne-a unit ideea! Ne-a unit plăcerea de a realiza
ceva. Ne-a unit chiar nebunia! Şi tot acestea ne unesc până acum.
Victor Tanasii (V.T.) Pe noi „Coridor”-ul ne-a unit. Şi deja după „Coridor” am ajuns a fi mult mai mult decît simpli prieteni.
Alexandru Luca (A.L.) Acum suntem prieteni buni, la început
eram distrămaţi şi ne priveam altfel, eram invidioşi şi exista rivalitatea între noi. Mai apoi am spus: „de ce să fim rivali dacă putem fi prieteni?”. Cu timpul prietenia a crescut, plus avem şi relaţii de breaslă, acum.
2. Care-i aportul fiecăruia în activitatea grupului?
I.S. Eu sunt redactor-şef, iar ceilalţi – redactori.Nu avem un plan, fiecare scrie ce vrea. Mereu e diferit, cine deţine informaţii, acela şi scrie.
G.I. Toate activităţile noastre le împărţim proporţional între noi. Fiecare face totul şi fiecare face nimic. În alte cuvinte, unul pentru
toţi şi toţi pentru unul!
V.T. Întotdeauna polii opuşi se atrag. Deaceea pe noi ne uneşte faptul că noi patru suntem total diferiţi: Alexandru – este o fire mai romantică, mai cu idei adică el poate vorbi numai prin figuri de stil. Ion – este cel mai responsabil şi este cel ce ne îndrumă mereu.George – … este fix, şi în primul rînd îşi îndeplineşte obligaţiunile.
Mie îmi place să-mi ajut prietenii iar atunci cînd am de făcut ceva o fac de sinestătător.
A.L. Nu există o ierarhie fixă, oficial funcţiile sunt împărţite, dar în realiate spunem că avem toţi aceeaşi funcţie – adică facem toţi ceea ce ştim mai bine.
3. Cum a apărut ideea publicării ziarului?
I.S. Spontan – într-o zi friguroasă de iarnă (râde), în timpul unei ore. La început aveam ideea creării unui radio (dar a trecut repede),
apoi a ziarului facultăţii.
G.I. Ideea a apărut într-un auditoriu din Facultate. Iniţial am vrut să edităm un mic ziar pentru „torentul” nostru. Cineva ne-a recomandat să ne apropiem de dl. Eugen Luchianiuc şi să-i împărtăşim
ideea. De la dl. Luchianiuc am aflat despre existenţa Centrului Editorial la Facultatea noastră şi despre posibilitatea de a edita un ziar pentru toată facultatea. După aceea am mers la dl. Decan, d-lui şi-a exprimat acordul şi, astfel, toate acţiunile noastre au avut efectul de domino, pas cu pas, coerent şi consecutiv.
V.T. Într-o zi, George şi Ion, s-au apropiat de mine cu propunerea
de a crea un ziar, căci am observat că, în mod paradoxal, facultăţile de medicină ori drept, aveau un ziar al Facultăţii, iar jurnaliştii – nu.
A.L. Într-o zi friguroasă (zîmbeşte) era ultima pereche, afară era deja întuneric şi în sala de curs eram cam puţini. Aiuream şi noi şi ne-am gîndit să facem un radio, dar am abandona repede ideea,
Ion a propus: „mai bine ar fi un ziar”. A doua zi am mers la decan şi am început colectarea materialelor, aşa a luat foc.
4. Cui aparţine ideea denumirii ziarului?
I.S. Nu mai ţin minte, cred că lui Victor. Ştiu sigur că am pierdut o zi întreagă pentru a alege un nume şi la început era “Domino”.
G.I. Iniţial ne-am gândit la denumirea „Domino”. Iar în ultima zi, ultima oră, ultimul minut (ca de obicei) a apărut denumirea „Coridor”. Cred că era Victor cu ideea…sau dl. Luchianiuc. Nu mai ţin minte.
V.T. Idei erau diferite, dar cea de „Coridor” a fost a mea.
A.L. Nu ştiu sigur, nu-mi pot aminti, erau mai multe opţiuni: Punct; Domino; dacă nu greşesc Victor a venit cu ideea.
5. Cum aţi ales redactorul-şef?
I.S. În urma unui scrutin majoritar. A fost un vot secret şi liber.
După numărarea foiţelor (buletinelor de vot), majoritatea mi-au
revenit mie.
G.I. Am tras la sorţi…(zâmbeşte). Şi a fost o alegere reuşită, Ion
seamană a un redactor-şef.
V.T. Prin vot democratic şi anonim l-am votat pe Ion Surdu cu
toată echipa.
A.L. Am găsit în bancă un pahar de unică folosinţă lăsat, de vreun
student şi din el am făcut urna de votare, am aruncat acolo
cîte o foiţă cu nume, aşa a fost ales Ion, e tăcut şi face treabă.
6. Ce teme îţi place să abordezi?
I.S. Politica în primul rând, social în al doilea, iar în rest ceea ce
mă interesează şi afectează.
G.I. Teme social-politice, chiar şi social-politicul din cadrul Facultăţii.
V.T. Analiză, opinii, reflectări şi sigur ştiri şi reportaje.
A.L. Temele despre politică mă atrag cel mai mult şar asta nu
ţine de specificul facultăţii. Scriu ceea ce mi se cere dar oricum
rămîn la lirică, asta îmi place mult.
7. Cenzură sau auto-cenzură?
I.S. Nici una. Poate auto-cenzura în sens pozitiv, la fel ca invidia
sau propaganda albă. Normal că nu trebuie să publicăm ceva obscen
sau doar de dragul scrisului.
G.I. Autocenzura…normală, soft. Autocenzură trebuie s-o aibă
fiecare, fiindcă nimeni nu ne spune, e bine sau e rău. Noi singuri
ne dăm seama.
V.T. Autocenzura fiindcă mai bine mă autocenzurez decât să fiu
cenzurat.
A.L. Eu mereu mi-am exprimat părerea, dacă nu aveam dreptate
colegii mă corectau dar nu avem o orientare pollitică în ziar. Ne
cenzurăm unii pe alţii dar evident există şi autocenzura.
8. Cât de deschişi sunteţi pentru alţi colaboratori?
I.S. Tare deschişi pentru articole, dar echipa rămâne aceiaşi adică
nu vor fi introduşi în caseta redacţională.
G.I. Suntem extrem de deschişi. Studenţii trebuie doar să se
apropie de noi cu materialele lor. Vom lucra împreună şi vom
ajunge la un acord comun, dacă materialul merită să fie publicat
sau nu.
V.T. Niciodată nu spunem nu celor care vin cu articole. Putem
să nu publicăm articolele, atât ale noastre cât şi a celor din afara
echipei, atunci când depindem de tehnică.
A.L. Suntem foarte predispuşi colaborării, chiar din primele numere
am anunţat colegii să vină cu materialele sale, trîmbiţam
şi prin coridoarele facultăţii dar oricum rămîneam neauziţi. De
vină este poate faptul că ne crede lumea îngîmfaţi şi posesivi.
9. Cum vezi „Coridorul” în viitor?
I.S. Dorim să rezistăm, să existăm, o atitudine mai colegială a
celorlalţi studenţi faţă de coridor. Colaborări cu profesori şi studenţi.
Mărirea formatului la A3.
G.I. Îl văd mai bun din toate punctele de vedere. Aspectul exterior,
estetica, calitatea conţinutului, totul se va îmbunătăţi.
V.T. Un ziar cu multe schimbări, cu mai mulţi colaboratori şi
sigur cu mult mai mulţi cititori.
A.L. Sperăm să intervină schimbări în forma de machetare, şi un
vis de-al meu: să avem mai mulţi colaboratori, un tiraj mai mare
şi „teme mai serioase” (rîde).

Cristina ENACHE, Dana GHEORGHIŢĂ,
Olga ROŞCA, Anastasia TABURCEANU

Legătura studenţilor cu Cosmosul
- Pământ: Uraaaa!!! A venit racheta!!!
- Cosmos: Care rachetă, băi? Asta-i căciula cosmică ce a căzut în urmai unei „perturbări” a galaxiei. Cauza principală fiind orarul arhidecompensat al studenţilor!
- P: De care orar vorbeşti, tu, furculiţă cosmică? Noi aici le oferim studenţilor cea mai bună ambianţă de a studia. Mai bine ne-ai spune ce mai face tătuca Vox Stellus?
- C: Păi, uite că boss-ul nostru ne-a azvârlit aici pentru a face ravagii prin mediul studenţesc, întorcându-ne la sfârşitul expediţiei cu cele mai bune rezultate, adică – libertate studenţească, cărţi citite cu lumânări neaprinse, profesori care să nu arunce cu cretă în studenţi, ci numai cu note de zece, biblioteci cât mai goale astfel păstrând aerul curat al „ingeniozităţii”, cât mai multă bere în bazinul de la Palatul Sporturilor şi condiţii de a juca dame subacvatice. Şi până la urmă cu ajutorul lui Vox Stellus le vom oferi celor mai bravi studenţi o excursie de neuitat la noi în Cosmos.
- P: Băi, ideea ta e super, doar că n-ar strica de făcut un casting pentru a putea selecta studenţii care întrunesc calităţile necesare sau mai bine cei ce le vor putea respecta.
- C: Eu cred că pe această bucată de „meteorit” veţi reuşi să găsiţi nişte „cosmonauţi pământeni” care să uite de tot ce-i alma mater şi să poată oferi toată cunoştinţa marelui Cosmos şi nu în ultimul rând marelui nostru conducător Vox Stellus?
- P: Să-i găsim nu-i problemă. Problema cea mai mare e – cum să atragem cât mai mulţi „sponsori” pentru a-i putea ajuta pe discipolii noştri să petreacă un weekend printre stele!
- C: Eu cred că „sponsori” vom găsi, deoarece atât pământul, cât şi cosmosul au cadre suficiente de a putea stropi, cât de cât, feţele studenţilor cu puţin argint viu, pentru o mai bună adaptare a USM-iştilor, la temperaturile „necunoscute” lor, ce persistă în toate ţările cosmonautice. De exemplu, chiar Vox Stellus ne-a promis un teren bun şi „roditor” pe pământul cosmonautic. Nu demult s-au început şi lucrările pentru baza de odihnă, gardul deja-i făcut. Dar la denumirea acestei baze ar trebui să convină ambele părţi. Ce părere aveţi?
- P: Eu m-am gândit la o denumire poate să-ţi pare stranie – „Libertate cosmonautică”!
- C: Bravo bă’! Lumea cumpără cu milioane o bucăţică de pământ pe Lună, iar voi le oferiţi studenţilor voştri o viză aproape gratis pe acest „tărâm”, ceea ce mă face să fiu mândru de voi, dragi pământeni.
- P: Vasăzică, mie, dragă prietene, îmi rămâne să-i strâng pe toţi într-o „haraba cosmică” sau rachetă şi să-i expediez într-acolo, deoarece pe viitor n-ar strica să fie o legătură cât mai strânsă între USM şi Cosmos!
- C: Mă bucur enorm de mult că veţi colabora cu noi, căci uşile cosmonautice pentru USM-işti vor fi mereu deschise. Pentru cei suprasolicitaţi le vom oferi chiar o viză direct în Gaura Neagră a Galaxiei Noastre! Iar pe cei care, chipurile, învaţă, sunt sârguincioşi să-i expediaţi cât mai departe, undeva prin Saharna voastră, prin Marea „voastră” Neagră etc.! Să trăiţi!

Tanasii Victor