VISUL PIERDUT A DAT NAŞTERE TALENTULUI
VISUL PIERDUT A DAT NAŞTERE TALENTULUI
Meşteriţa din Iezărenii Vechi luptă cu boala prin creaţie
Satul Iezărenii Vechi este localitatea de baştină a meşteriţei populare Ludmila Burcovschi. Viaţa acestei femei este diferită de viaţa multora dintre noi. De la vârsta de 5 ani încă nu a mai putut merge, fiind afectată de o paralizie, ce a imobilizat-o pentru totdeauna. Astfel, talentul meşteriţei a luat naştere la începutul unui sfârşit de vis, ieri mult dorit, azi demult uitat – visul de a merge. De atunci, meşteriţa şi-a dedicat viaţa brodatului, domeniu în care este de neîntrecut.
Până acum, Ludmila Burcovschi a brodat peste 200 de tablouri excepţionale, adevărate minuni. A moştenit această meserie de la maică-sa, Ana Burcovschi. La vârsta de 10 ani, pentru prima dată, a luat acul şi aţa în mână pentru a face primul său tablou „Romeo şi Julieta”. A lucrat la această broderie cu multă migală şi cu teamă de felul cum va fi apreciat de mama sa. Îi era frică să greşească.
În 1999, Ludmila Burcovschi a participat, la o întâlnire cu meşteriţe din peste 33 de ţări, manifestaţie organizată la Chişinău de Clubul Internaţional al Femeilor. La această expoziţie, dna Burcovschi a prezentat tablourile „Trei urşi”, „Capra cu trei iezi”, „Barca”. Tot în acel an, a avut oaspeţi din Statele Unite ale Americii, Franţa şi România, lucrările meşteriţei uimindu-i pe străini.
Ulterior, a participat la mai multe concursuri locale, în cadrul cărora i-au fost înmânate o mulţime de diplome. Cea mai recentă i-a fost înmânată în 2005, la concursul local „Sărbătoarea vinului”, pentru „Cel mai original costum naţional”.
De 17 ani, Ludmila Burcovschi lucrează ca profesoară la şcoala din sat, împărtăşindu-şi talentul elevilor înscrişi la atelierul „Mâini dibace”. Îi place să lucreze cu copiii, mai ales când vede fericiţi că le reuşeşte.
Singura problemă a meşteriţei este insuficienţa banilor. Mai ales că activitatea de broderie implică mari cheltuieli pentru aţă, ace, pânză. „Pensia mea şi a mamei abia îmi ajung pentru procurarea medicamentelor. De aceea, când nu am încotro, mai vând din tablourile mele”, ne-a spus doamna Burcovschi.
Visul cel mare al meşteriţei este să-şi vadă toate broderiile într-un muzeu, care să fie construit în ograda casei părinteşti. Şi-a împărtăşit ideea primarului care, iniţial, i-a propus două camere pentru muzeu într-o clădire din sat. Ulterior, însă, totul a rămas la nivel de idee şi vorbe. Autorităţile locale speră ca, prin intermediul unui proiect, s-o ajute pe Ldmila Burcovschi să-şi realizeze visul.
Nepăsarea şi indiferenţa sunt viciile care, deseori, îi domină pe oameni, mai ales în timpurile noastre. De indiferenţă s-a ciocnit, deseori, şi meşteriţa din Iezărenii Vechi, pe care, deşi este vestită şi peste hotare, unii consăteni nici n-o cunosc. „Eu vorbesc cu lucrările, tablourile mele, chiar dacă mi-ar plăcea mai mult să stau de vorbă cu oameni interesanţi, care m-ar ajuta să suport mai uşor singurătatea şi lipsurile”, ne-a spus Ludmila Burcovschi la despărţire.
Pe viitor, meşteriţa îşi propune să brodeze în special tablouri cu subiecte şi personalităţi religioase, deoarece credinţa este acum singura ei alinare.
Victor TĂNASE
