Ziarul “CORIDOR” – FJŞC

Asigurarea cu apă potabilă sau lipsa ei este o problemă întâlnită frecvent în Republica Moldova. De multe ori, oamenii se îmbolnăvesc de diverse maladii, cum ar fi Hepatita A şi altele, deoarece, în puţine cazuri, apa pe care o consumă corespunde normelor sanitar-epidemiologice.

În raionul Glodeni, şi, în special, în centrul raional, această problemă a atins cote alarmante. Potrivit lui Adrian Ţărnă, locuitor al oraşului Glodeni, asigurarea cu apă a acestui oraş se efectuează prin intermediul fabricii de zahăr din localitate.
Blocurile şi casele la sol sunt acelea care au nevoie, în primul rând, de o canalizare bună şi modernă ca mai apoi să putem vorbi de calitatea apei livrată pentru orăşeni.
„Problema apei potabile în Glodeni este una stringentă. Asigurarea cu apă la noi în orăşel se efectuează de la Fabrica de zahăr printr-un apeduct din râul Prut care duce la această fabrică. Mai apoi este asigurat şi oraşul prin intermediul Direcţiei orăşeneşti a gospodăriei comunale din Glodeni, care cumpără apa potabilă de la Fabrica de zahăr. Însă problema cea mai mare e că acest apeduct are mai mult de 50 de ani şi din această cauză este deteriorat, ţevile fiind ruginite aducând pierderi enorme de apă. Şi, până la urmă, avem o calitate foarte proastă a apei, care capătă impurităţi şi rămăşiţe de săruri, rugină din cauza stării deplorabile a acestui apeduct”, a spus Adrian Ţărnă, locuitor al oraşului Glodeni.
„Lasă de dorit şi calitatea apei din fântâni din cauza gunoiului depozitat chiar în ogrăzile oamenilor. Unele case şi-au făcut o canalizare proprie, dar asta duce spre poluarea stratului de sol. În urma ploilor şi a scurgerilor de deşeuri apa din fântâni este poluată. Din această cauză avem şi un contingent de persoane care suferă de depuneri de săruri”, a mai adăugat Ţărnă.
Pe lângă problema apei potabile, în Glodeni, rămâne nerezolvată şi problema gunoiştii de la marginea oraşului.
„Gunoiştea se mărgineşte cu comuna Iabloana, adică în apropierea terenurilor agricole şi câmpurilor acestei localităţi. Şi, deseori, apar unele neînţelegeri, între primăria Glodeni şi Iabloana. Ea nu e încercuită de un gard care ar putea proteja de vânt gunoiul care, deseori, este suflat sau dus undeva în câmp. Această problemă nu-i numai la periferie, ea persistă şi în oraş pe lângă multe altele – starea deplorabilă a drumurilor, iluminarea, gunoişti spontane.
Dar pe viitor sperăm să atragem nişte investiţii, proiecte pentru a putea rezolva, cât de cât, această problemă. Să aducem nişte tomberoane ca mai apoi să se facă selectarea gunoiului. Problema aceasta nu ţine neapărat de autorităţi, ci şi de conştiinţa omului, deoarece într-un stat civilizat nu este curat acolo unde se mătură, dar acolo unde se păstrează curăţenia. Adică nu totul se limitează la conducere, ci mult mai depinde şi de mentalitatea omului, conştiinţa lui de a păstra curăţenia”, a spus Adrian Ţărnă.
Noi, însă, rămânem cu speranţa ca autorităţile locale să se implice mai mult în rezolvarea problemelor menţionate, ca pe viitor să facem din or. Glodeni un orăşel modern şi curat într-o ţară europeană.

Vicor Tănase

VISUL PIERDUT A DAT NAŞTERE TALENTULUI

Meşteriţa din Iezărenii Vechi luptă cu boala prin creaţie

Satul Iezărenii Vechi este localitatea de baştină a meşteriţei populare Ludmila Burcovschi. Viaţa acestei femei este diferită de viaţa multora dintre noi. De la vârsta de 5 ani încă nu a mai putut merge, fiind afectată de o paralizie, ce a imobilizat-o pentru totdeauna. Astfel, talentul meşteriţei a luat naştere la începutul unui sfârşit de vis, ieri mult dorit, azi demult uitat – visul de a merge. De atunci, meşteriţa şi-a dedicat viaţa brodatului, domeniu în care este de neîntrecut.
Până acum, Ludmila Burcovschi a brodat peste 200 de tablouri excepţionale, adevărate minuni. A moştenit această meserie de la maică-sa, Ana Burcovschi. La vârsta de 10 ani, pentru prima dată, a luat acul şi aţa în mână pentru a face primul său tablou „Romeo şi Julieta”. A lucrat la această broderie cu multă migală şi cu teamă de felul cum va fi apreciat de mama sa. Îi era frică să greşească.
În 1999, Ludmila Burcovschi a participat, la o întâlnire cu meşteriţe din peste 33 de ţări, manifestaţie organizată la Chişinău de Clubul Internaţional al Femeilor. La această expoziţie, dna Burcovschi a prezentat tablourile „Trei urşi”, „Capra cu trei iezi”, „Barca”. Tot în acel an, a avut oaspeţi din Statele Unite ale Americii, Franţa şi România, lucrările meşteriţei uimindu-i pe străini.
Ulterior, a participat la mai multe concursuri locale, în cadrul cărora i-au fost înmânate o mulţime de diplome. Cea mai recentă i-a fost înmânată în 2005, la concursul local „Sărbătoarea vinului”, pentru „Cel mai original costum naţional”.
De 17 ani, Ludmila Burcovschi lucrează ca profesoară la şcoala din sat, împărtăşindu-şi talentul elevilor înscrişi la atelierul „Mâini dibace”. Îi place să lucreze cu copiii, mai ales când vede fericiţi că le reuşeşte.
Singura problemă a meşteriţei este insuficienţa banilor. Mai ales că activitatea de broderie implică mari cheltuieli pentru aţă, ace, pânză. „Pensia mea şi a mamei abia îmi ajung pentru procurarea medicamentelor. De aceea, când nu am încotro, mai vând din tablourile mele”, ne-a spus doamna Burcovschi.
Visul cel mare al meşteriţei este să-şi vadă toate broderiile într-un muzeu, care să fie construit în ograda casei părinteşti. Şi-a împărtăşit ideea primarului care, iniţial, i-a propus două camere pentru muzeu într-o clădire din sat. Ulterior, însă, totul a rămas la nivel de idee şi vorbe. Autorităţile locale speră ca, prin intermediul unui proiect, s-o ajute pe Ldmila Burcovschi să-şi realizeze visul.
Nepăsarea şi indiferenţa sunt viciile care, deseori, îi domină pe oameni, mai ales în timpurile noastre. De indiferenţă s-a ciocnit, deseori, şi meşteriţa din Iezărenii Vechi, pe care, deşi este vestită şi peste hotare, unii consăteni nici n-o cunosc. „Eu vorbesc cu lucrările, tablourile mele, chiar dacă mi-ar plăcea mai mult să stau de vorbă cu oameni interesanţi, care m-ar ajuta să suport mai uşor singurătatea şi lipsurile”, ne-a spus Ludmila Burcovschi la despărţire.
Pe viitor, meşteriţa îşi propune să brodeze în special tablouri cu subiecte şi personalităţi religioase, deoarece credinţa este acum singura ei alinare.

Victor TĂNASE

Lângă oraşul Sângerei se află un sat de gospodari şi oameni vrednici – Copăceni. Şi aici, ca şi în alte localităţi din Moldova, există o mulţime de probleme. Potrivit consilierului local, Vasile Chiţan, situaţia ar putea fi schimbată în bine dacă primarul localităţii nu ar fi atât de indiferent faţă de problemele cu care se confruntă localnicii.
Lipsa apei este una dintre cele mai mari probleme din localitate. În urma testelor efectuate de Centrul de medicină preventivă din Sângerei, s-a constatat că doar în 20, din cele 50 de fântâni existente în sat, apa corespunde parametrilor chimici şi mocrobiologici. Lipsa apei potabile este resimţită mai ales de sărbători, când presiunea în sistemul centralizat de aprovizionare cu apă scade, iar cele două pompe, vechi şi uzate, nu mai fac faţă situaţiei. „Astfel, suntem nevoiţi să aducem apă de la fântâni care, pentru majoritatea sătenilor, se află la mare depărtare. În plus, apa din fântâni poate fi folosită doar pentru spălat”, a precizat Vasile Chiţan.
Fără atenţie din partea primăriei rămâne şi problema drumurilor din localitate. „La ieşirea din sat, pe o porţiune de vreo 700-1000 de metri, drumul este plin de gropi adânci. Mai ales în urma ploilor, aici se formează băltoace cu noroi, încât autoturismele nu pot circula, iar oamenii trebuie să se ţină de gard, afirmă consilierul local din Copăceni.
Vasile Chiţan este un om energic care, până acum, a reuşit să iniţieze mai multe afaceri. Este proprietarul a trei magazine (inclusiv unul în Sângerei), a unei discoteci şi a unui club de biliard. De asemenea, este antrenorul echipei de fotbal din Copăceni. Deşi gestionarea acestor afaceri îi ia mult timp, întotdeauna este gata să se implice şi în alte activităţi sociale. „La iniţierea afacerilor m-au ajutat fraţii mei, plecaţi, de câţiva ani, la muncă în Italia. Eu am rămas acasă ca să fac ceva şi pentru localitatea de baştină. Aş face mai multe, dar nu sunt susţinut de primărie. Aşa am fost nevoit să renunţ la deschiderea unei secţii de lupte libere pentru tinerii din Copăceni. Fratele meu, campion republican la lupte libere între amatori, era gata să-i antreneze, dar nu ni s-a oferit un local pentru acest scop”, a specificat Vasile Chiţan.
El afirmă că primarul din Copăceni nu vrea să se implice în proiecte care ar permite soluţionarea multor probleme din localitate. „Dacă în alte sate se mai câştigă proiecte, la noi nu s-a aplicat pentru niciunul, deoarece primarul nu vrea să se implice. Or, ca să obţii bani, trebuie să le baţi la uşă donatorilor, ceea ce îi lipseşte primarului nostru”, a mai spus Vasile Chiţan.

Victor TĂNASE