Primăvara – domnişoara de care aş fi vrut să mă îndrăgostesc
● A venit primăvara. Odată cu ea începe o nouă ploaie electorală, care trezeşte chiar şi cele mai somnoroase ciuperci politice. Dându-şi seama de „importanta” şi „sănătoasa” ploaie, fiecare încearcă, în fel şi chip, să arate cât mai frumos şi atrăgător. Asta pentru ca oamenii să nu-şi dea seama care dintre ele e comestibilă şi care – otrăvitoare. Îşi aerisesc sediile, se „înarmează” cu discursuri şi umblă haihui prin pădure în căutare de voturi…
Umblaţi, că umblaţi bine! Oricum ciuperca-roşie (este vorba despre cea mai otrăvitoare şi care stă la marginea pădurii) va fi culeasă şi mâncată prima şi deci oamenilor nu le va arde de voi.
● În R. Moldova s-a mai inventat o invenţie. Iată că după ce cu doi ani în urmă, la începutul lunii aprilie, s-a dovedit că o portocală poate fi transformată într-o roşie, anul acesta, deja la sfârşit de aprilie, s-a demonstrat şi contrariul – o roşie a fost schimbată în portocală. Descoperirea a avut loc în comuna Brătuleni, raionul Nisporeni.
● E ora şase dimineaţa. Ies la balcon şi… peste mine dă năvală „sălbatica” şi frumoasa Primăvară. Mă ia de mână şi mă duce cu ea prin roua dimineţii parfumată cu aroma florilor de pe copaci…
Păcat că n-a venit domnişoara asta – Primăvara – mai devreme. Poate mă îndrăgosteam de ea şi totul ar fi fost altfel acum…
Ion Surdu
FJŞC – în alt bloc de studii !!!?
Realităţi virtuale sau… Virtualităţi reale !
De la1 septembrie 2009 FJŞC se va muta într-un bloc nou de studii. Este vorba despre clădirea care este încă în proces de construire, de pe strada Mateevici, vis-a-vis de blocul nr.4. Facultatea se va situa la etajul 3 şi 4 a construcţiei şi va avea 47 de auditorii dintre care două laboratoare TV, un studiou de înregistrări, o mini tipografie, o sală de calculatoare şi multe alte comodităţi. De acest lucru nu se ştia până nu demult când Guvernul Republicii Moldova împreună cu ambasada Fedreaţiei Ruse la Chişinău a oferit acest proiect investiţional Universităţii de Stat din Moldova. La concurs au participat mai multe facultăţi, însă proiectul a fost obţinut de facultatea ce se află la etajul patru al blocului principal.
Am încercat să aflăm care este şi viziunea domnului Gheorghe Rusnac, rector USM, pofesor universitar, însă din păcate nu a fost de găsit.
George Iosip
“Tehnologia învăţământului nu e doar învăţare…”
Interviu cu Alexandra Gherasim, doctor în ştiinţe filologice, conf.univ., Şef Secţie Integrare Europeană, Consiliere şi Documentare Profesională, USM.
- Care este misiunea secţiei dumneavoastră?
Secţia Integrare Europeana, Documentare şi Consiliere profesională este o subdiviziune a Universităţii ce activează în baza Statutului USM şi a documentelor normative, care reglementează procesul de învăţământ din Republica Moldova.
Misiunea secţiei este aceea de a susţine politica de integrare în învăţământul universitar european a USM prin implementarea Sistemului de Credite Transferabile şi de a sprijini studenţii în realizarea lor profesională prin consiliere educaţională.
- Cum se implementează la noi în USM strategiile trasate de Procesul de la Bologna?
În marea majoritate cele 10 direcţii strategice ale Procesului de la Bologna au început sa fie implementate încă din 20 mai 2005. Reforma de Realizare a Învăţământului Superior European reprezintă un proces continuu, deoarece întotdeauna există loc de perfecţionare. Unicul lucru realizat este organizarea învăţământului în 3 cicluri, care deja funcţionează în baza legii învăţământului. Celelalte direcţii sunt în curs de implementare. Rezultatele procesului vor fi discutate în 2010, la finalul perioadei planificate.
- Care sunt punctele forte ale Procesului de la Bologna?
Învăţământul Superior European, care a demarat în 1988 la Bologna, prevede un şir de modificari. Se pune accent pe asigurarea calităţii învăţământului, ceea ce înseamnă o armonizare a planului de învăţământ. Adică să fie compatibil cu programele de studii din cadrul altor universităţi. La fel o putem asigura prin planuri bune, întocmite concret, astfel încât specialistul să aibă acumulate nişte competenţe, să se poată încadra în lucru din prima zi şi să nu fie nevoie de instruire suplimentară în acest sens. Mai este nevoie şi de asigurarea cu mijloace didactice, tehnică, laboratoare de calitate şi pregătire înaltă a cadrelor didactice, care ar aplica nişte metode, tehnologii de predare, astfel încât cunoştinţele să ajungă direct la student. Disciplinele din programul de învăţământ să fie astfel încât timpul rezervat pentru ele să fie suficient pentru ca studentul să însuşească foarte bine meseria. Tehnologia învăţământului, a cunoaşterii şi ştiinţei, nu e doar o învăţare.Ele presupun cunoştinţe aplicate în cercetare ştiinţifică prin intermediul referatelor, conferinţelor ştiinţifice, studiilor de caz…, datorită cărora poţi ajunge la concluzii care ar putea avea valoare.
- Ce relevanţe au creditele transferabile de studii?
Creditele au proprietatea de a fi recunoscute în timp îndelungat, dar după anumite criterii. O ştiinţă care se dezvoltă revoluţionar nu poate permite ca acestea să fie valabile pe o perioada lungă de timp. Astfel, unele vor avea valoare, iar altele nu. Aderarea la Procesul de la Bologna presupune în mod automat recunoaşterea titlurilor, a gradelor ştiinţifice, actelor de studii, diplomei, suplimentului la diplomă. Chiar fiind exmatriculat, studentul primeşte o fişă academică unde sunt indicate notele şi creditele respective acumulate. Dacă acesta pleacă la altă universitate cu fişa respectivă şi aceasta îi recunoaşte creditele, atunci studentului i se spune să-şi continue studiile.
- Care sunt problemele specifice cu care vă confruntaţi la momentul de faţă?
Multe întrebări aşteaptă răspuns atât din partea profesorilor, cât şi din partea studenţilor, referitor la implementarea acestui proces. Studenţii se tem ca diploma lor de licenţă să nu fie echivalentă cu „studii superioare incomplete”. O mare parte din ei au părinţi cu studii superioare, care cunosc nişte realităţi anterioare precum că trebuie să înveţi 5 ani şi că din 3 ani nu va ieşi nimic. De aici apare şi neîncrederea lor faţă de acest sistem de învăţământ. Europa însă, nu face lucruri negândite şi neverificate, una din ele este selecţia studenţilor dupa primul ciclu, după care urmează cei 2 ani de masterat.
- Ce dificultăţi întâmpină profesorii de care, în fond, depinde implementarea noilor condiţii de învăţământ?
Profesorii sunt impuşi de nişte condiţii. Planurile de învăţământ prevăd cursuri obligatorii şi opţionale. Ultimele pot fi cele de specialitate sau orientare spre masterat într-un alt domeniu. Din planul nostru de învăţământ orelor opţionale le revine 40%. Respectiv, dacă studenţii nu aleg disciplina dată, ei pun în situaţie delicată profesorul care nu este de vârstă pensionară, dar pleacă din cauză că nu i se oferă ore. Altă dificultate este că toţi profesorii trebuie să-şi modeleze un pic cursurile. Daca până acum cursurile ofereau cunoştinţe fundamentale, astăzi se limitează la strict necesarul. E foarte greu să te adaptezi la aceste condiţii, mai ales dacă ai lucrat timp îndelungat după acelaşi model. Totodată, ştii că aceste cunoştinţe pot să-i folosească studentului, dar nu i le poţi oferi, în primul rând, din motiv că numărul de ore s-a redus.
- Prin ce se deosebesc cele 2 tipuri de diplome la absolvire ?
Ambele sunt diplome de licenţă, doar că statutul la fiecare este diferit. În 2008 vom avea două promoţii, de aceea trebuie să stabilim clar diferenţele acestor două sisteme educaţionale. De exemplu, să luăm o profesie anume, fie de cizmar. În primii trei ani el este învăţat să repare, să bata cuie …, însă nimeni nu-l învaţă tehnologia producerii încălţămintei. Adică, ciclul de licenţă prevede numai etapa iniţială.
- Ce avantaje ar oferi studiile de masterat la angajare?
Piaţa muncii se dezvoltă după mediu, societate, cerere, ofertă şi… conform preţurilor. E mai uşor să angajezi la lucru un licenţiat, fiindcă este mai ieftin. Cu toate că lucrează aceleaşi şase ore, deţinătorului diplomei de masterat i se cuvine un salariu mai mare. În masterand statul a investit, el are studii complete şi intelect format. Dar intelectul poate fi dezvoltat de sinestătător. Dacă eşti pornit corect la învăţat şi dacă te conduci dupa o consecutivitate clară, atunci nu-i neapărat să-ţi arate cineva până unde să înveţi. De aceea, uneori un specialist angajat doar cu diplomă de licenţă poate fi mult mai bun, chiar de neînlocuit, cu toate că nu a făcut studii de masterat. Depinde de fiecare caz în parte.
Lilia Ţurcan
Zeii necontemporanilor
Trăim într-un templu plin de zeităţi – Republica Moldova – şi, pentru ca zeii noştri să ne permită să ajungem la aurul lor nepreţuit, suntem obligaţi, nu să le încredinţăm, ci să le jertfim viitorul nostru. Şi atunci mă întreb: ”Ce avem de pierdut?” pe drumul jertfelor basarabene – lung cât un secol. Viitorul nu poate ocupa prea mult spaţiu atunci când mulţi gândesc că el nici nu există. Altarul ateist al realităţii mă provoacă să descătuşez aceste afirmaţii.
Dumnezeu cu mine. Dumnezeu cu toţi.
Coborând de la înălţimea adâncită a mitului basarabean, descoperim şi astrul apus al neamului românesc. Ne-am stins fraţilor, ne-am stins!!! Nu ne rămâne decât să ne rugăm „zeilor” noştri şi să aşteptăm sclipirea unei metamorfoze paralizate de (ne)democraţie. Asta să fie adevărata noastră existenţă? „Noi” – proşti, „Ei” – sfinţi, de aceea nimeni nu se încumetă să le gradeze intelectul. Omul cu câtă mai puţină minte are, cu atât mai puţin o foloseşte. Prostia este şi ea un element vital, ba chiar inevitabil. E o mare prostie să visezi în spaţiul nostru ce ne constrânge din ce în ce mai mult. Tinerii reprezintă viitorul, nu şi prezentul. E o prostie să crezi în povestea comunismului entuziasmat şi adept al spiritului mioritic, cu elementele sale de pastel veşnic. Am rămas în umbra Europei cu feţele crispate de nedumerire, nici înspre vreun punct cardinal. Poate ar fi unul, inventat de „zeii” noştri în beţia arhaicului, iar izvor de idei – punctul de sub picioarele noastre, ce azi ne-a cuprins gleznele, genunchii, mâinile, până va rămâne la suprafaţă doar un fir de păr pentru a ne depista Europa sau, mai bine zis, „umbra Europei”, ADN-ul neamului nostru. Legenda umbrelor devine din ce în ce mai actuală pentru noi. „Umbra văzând că omul n-o mai observă, a decis să nu mai doarmă noaptea cu el”. În curând va asfinţi şi ultima rază de soare, iar „Umbra Europei” ne va părăsi totalmente.
„Deşteaptă-te române!!!”
Gândeşte-te cât de mult îţi lipseşte Eminescu cel adevărat şi neştiut de nimeni! Gândeşte-te cât de mult îţi lipseşte măreţia şi drama Unirii, frântă în ecoul „moldovenismului prezent”!
Am ajuns să fim broaşte hipnotizate care sărim în gura şarpelui comunist ca într-un lac…să-i vedem fundul. Şi numai fundul îl zărim!
Oare ne-am transformat în icebergii arctici – reci la propriile noastre necesităţi? Niciun basarabean nu se mai teme de focul Iadului – au fost arşi de atâtea ori pe acest pământ!
Dacă ne mai credem contemporani, să distrugem templul păgânătăţii mascate prin aura sfinţeniei. Şi într-un sfârşit să ne mai întrebăm odată „zeii” (ne)ciopliţi din metalul extras din adâncurile Siberiei (mai bine spus să-i „rugăm” să ne răspundă durerii): „Comunismul, ca şi fascismul, se bazează pe o ideologie antiumană. Totuşi, cât vom aştepta un proces al comunismului similar celui de la Nurnberg ?”
Alexandru Luca
